Care religie si care Dumnezeu
Care religie si care Dumnezeu
Pai ce treaba are prefectura aici? Dumnezeu nu poate fi decat deasupra oricarei religii, fie ea corecta, fie aberanta. Daca ar fi altfel, ar fi limitat, si ca atare nu ar fi Dumnezeu. Imaginile despre Dumnezeu, existente in orice religie, sunt create de catre oameni si nu pot fi decat reprezentari extrem, repet, extrem de partiale ale unei realitati care nu poate fi conceptualizata pe deplin si prin aceasta reprezentata mental. Asa ca a vorbi despre un Dumnezeu "adevarat" prin prisma imaginilor despre Dumnezeu, este o copilarie.
A, da, putem spune: cutare categorie este un atribut divin, dar este o prostie sa faci invers. Oricine a luat mai mult de 4 la matematica la viata lui ar trebui sa stie ca implicatia si echivalenta nu sunt operatii identice.
In ceea ce priveste problema cu simtitul, ai si nu ai dreptate:
Cel mai adesea simtirea se refera la planul emotional al omului. Desigur, unele emotii, cele asa-zis bune, pot fi reflexii ale unei trairi de natura superioara, sau chiar divina, insa acest gen de trairi sunt, asa cum spuneam, doar reflexii, uneori indepartate. Deci da, a spune trebuie sa simti tu insuti nu este in totalitate corect. Asa-zisa simtire nu trece in mod obisnuit de minte, ori ramanerea ei in finit o limiteaza in mod firesc.
Ca atare este necesar nu atat sa simti tu, cat sa traiesti tu insuti o astfel de experienta relevanta. Este o diferenta semnificativa. Atunci cand acest tip de experienta depaseste domeniul mintii, si este posibil aceasta, caci mintea, si interfata ei fizica sunt instrumente limitate, dar constiinta omului, care de fapt este natura lui adevarata, este nelimitata in posibilitatile ei. Problema e ca atunci cand devii constient de o asemenea realitate, nu o mai poti pune in cuvinte. Imagineaza-ti ca ai vrea sa pui in cuvinte o experienta care transcende timpul, de exemplu, sau care transcende spatiul. Chiar daca ai putea spune: eram pretutindeni, nu ai putea descrie experienta cu adevarat.
Intrebarile angoasante de genul: ma inchin cui trebuie, fac ritualul care este placut lui cutare, sunt tipice pentru o abordare emotional mentala inferioara a relatiei dintre om si Dumnezeu, si chiar si a existentei umane in sine, cu referire la constiinta de sine. Este intalnita in foarte multe religii, si este cea mai uzuala metoda de abordare a ceea ce ai putea numi cale de evolutie spirituala.
De departe nu este adecvata decat pana la un punct foarte incipient, mai ales pentru ca poate devia in sectarism, habotnicie, intoleranta, si multe altele.
Care religie si care Dumnezeu
si care-i religia adevarata? si care e dumnezeul adevarat, jtm?
si sa presupunem ca poate exista ceva(mici sanse)..tu de unde esti asa sigur ca cel in care crezi tu e cel adevarat!?
nu scrie ceva gen "trebe sa simti lucrul asta"..)
eu de foarte mult timp ma chinui sa caut raspunsuri..da' din pacate nu gasesc niciunul..si ma afund in tot mai multe intrebari..
Pai ce treaba are prefectura aici? Dumnezeu nu poate fi decat deasupra oricarei religii, fie ea corecta, fie aberanta. Daca ar fi altfel, ar fi limitat, si ca atare nu ar fi Dumnezeu. Imaginile despre Dumnezeu, existente in orice religie, sunt create de catre oameni si nu pot fi decat reprezentari extrem, repet, extrem de partiale ale unei realitati care nu poate fi conceptualizata pe deplin si prin aceasta reprezentata mental. Asa ca a vorbi despre un Dumnezeu "adevarat" prin prisma imaginilor despre Dumnezeu, este o copilarie.
A, da, putem spune: cutare categorie este un atribut divin, dar este o prostie sa faci invers. Oricine a luat mai mult de 4 la matematica la viata lui ar trebui sa stie ca implicatia si echivalenta nu sunt operatii identice.
In ceea ce priveste problema cu simtitul, ai si nu ai dreptate:
Cel mai adesea simtirea se refera la planul emotional al omului. Desigur, unele emotii, cele asa-zis bune, pot fi reflexii ale unei trairi de natura superioara, sau chiar divina, insa acest gen de trairi sunt, asa cum spuneam, doar reflexii, uneori indepartate. Deci da, a spune trebuie sa simti tu insuti nu este in totalitate corect. Asa-zisa simtire nu trece in mod obisnuit de minte, ori ramanerea ei in finit o limiteaza in mod firesc.
Ca atare este necesar nu atat sa simti tu, cat sa traiesti tu insuti o astfel de experienta relevanta. Este o diferenta semnificativa. Atunci cand acest tip de experienta depaseste domeniul mintii, si este posibil aceasta, caci mintea, si interfata ei fizica sunt instrumente limitate, dar constiinta omului, care de fapt este natura lui adevarata, este nelimitata in posibilitatile ei. Problema e ca atunci cand devii constient de o asemenea realitate, nu o mai poti pune in cuvinte. Imagineaza-ti ca ai vrea sa pui in cuvinte o experienta care transcende timpul, de exemplu, sau care transcende spatiul. Chiar daca ai putea spune: eram pretutindeni, nu ai putea descrie experienta cu adevarat.
Intrebarile angoasante de genul: ma inchin cui trebuie, fac ritualul care este placut lui cutare, sunt tipice pentru o abordare emotional mentala inferioara a relatiei dintre om si Dumnezeu, si chiar si a existentei umane in sine, cu referire la constiinta de sine. Este intalnita in foarte multe religii, si este cea mai uzuala metoda de abordare a ceea ce ai putea numi cale de evolutie spirituala.
De departe nu este adecvata decat pana la un punct foarte incipient, mai ales pentru ca poate devia in sectarism, habotnicie, intoleranta, si multe altele.
O intrebare de 10 puncte, dar din fericire eu sunt singurul care imi sunt dator cu un raspuns. Raspunsul meu insa s-ar putea sa nu iti fie de nici un folos tie, in felul in care este structurata viata ta, incluzand aici toate posibilitatile tale de expresie si de intelegere, etc.
Born to a middle-class Ashkenazi Jewish family in Philadelphia, Chomsky developed an early interest in anarchism from relatives in New York City. De ce nu ma mira?
