urbanHaze
Active member
Salut!
M-am intors pe forum dupa vreo 10 ani de inactivitate, timp in care m-am afundat in rutina grow-ului in interior, an dupa an, dupa nevoie. Asa de dezvoltati am devenit tehnologic incat daca urmezi o reteta sunt mici sansele sa nu iti iasa ceva.
Desigur, descoperirea celor mai eficiente metode, a celor mai potrivite soiuri sau ingrasaminte este o activitate foarte interesanta, dar eu, de ceva vreme am tot simtit ca imi lipseste ceva din provocarile si trairile pe care ti le ofera cultivatul in exterior. Cu toate astea nu a venit niciodata ocazia potrivita pentru asta. Am tot amanat de la un an la altul.
In primavara asta s-a intamplat ceva diferit - m-am intalnit cu un prieten care a pus prea multe seminte la germinat si nu mai avea loc pentru ultimul rasad asa ca m-a intrebat daca nu imi trebuie mie. "E ceva soi bun, facut de Kyle Kushman, merita sa incerci!", a zis. Nu stiam despre cine e vorba si cu ce se manaca soiul, asa ca am cautat rapid pe telefon. Am aflat ca e un soi dominant Sativa, cu mediu spre mult THC, foarte putin CBD, cu un efect mai mult euforic si vesel si se culege in Octombrie. In principiu e un AK-47 cu gust de cirese (daca se pot interpreta vreodata asa gusturile).
Nu eram extrem de interesat, dar apoi m-am gandit ca poate acum e momentul sa ies in natura. Pana la urma nu e nici o miza, mi-am zis - daca iese, bine, daca nu, nu am nimic de pierdut. Dupa cateva luni am realizat ca nu mai pot sa fiu asa lejer cu rezultatul, dar veti vedea mai incolo de ce.
Soiul are si vreo doua chestii care nu il recomanda pentru outdoor (cel putin nu la noi), dar m-am gandit ca totusi am destula experienta sa incerc si asa: 1. creste destul de mare in inaltime, pe la 1,80 m, dar cu un low stress training potrivit se poate tine mai aproape de sol si 2. e predispus la putregaiul cenusiu (botrytis) - pentru asta aveam nevoie de noroc cu umiditatea si temperatura de toamna si posibilitatea sa intervin rapid, daca e nevoie.
Imi amintisem de un loc la o distanta de vreo 1/2 ora de mine pe care l-am tot vazut de vreo doi ani si am visat ca intr-o zi, cand o sa cresc mare, voi creste ceva acolo. Asa ca acum, m-am dus direct. E pe terenul unui fost CAP, acum in paragina. De ani de zile nu e nicio miscare, doar buruieni, cladiri parasite, mormane de resturi de materiale de constructii, in unele locuri este un gard, dar are multe sparturi. Este si un parau mic la cateva zeci de metri distanta ceea ce poate usura mult udatul. Sigur, cuiva putea sa ii vina ideea sa faca ceva fix anul asta, dar ce sa faci, asta e riscul asumat.
Am iesit pe la sfarsitul lui iunie, am ales un loc, printre buruieni, unde sa fiu sigur ca va bate soarele tot anul, inclusiv toamna cand florile au nevoie de lumina multa. Am calculat (aproximativ, dupa presupuneri) pe unde vor cadea umbrele cladirilor din zona pe cand vine toamna. Am cautat si diferite rute pe care ma pot apropia cu bicicleta, dupa care sa continui pe jos, intotdeauna din alta parte si la ore la care e putina circulatie prin satul de langa.
Asa arata monstruletul in prima zi. L-am pus direct cu tulpina inclinata intr-o parte si i-am explicat ca ar fi mai bine sa stea pe orizontala mai mult. De asemenea, pentru ca era plin de limacsi, am imprastiat un pumn de granule de Optimol in jur.
Voi continua zilele urmatoare cu poze si povesti despre cum a evoluat treaba mai departe. Inca nu e gata, dar acum e mai mare probabilitatea sa nu fie chiar un fiasco. Inca ma tem de mucegai si ca ar putea fi descoperit, dar sper sa fie ok pana la urma si sa va pot spune o poveste cu final fericit.
M-am intors pe forum dupa vreo 10 ani de inactivitate, timp in care m-am afundat in rutina grow-ului in interior, an dupa an, dupa nevoie. Asa de dezvoltati am devenit tehnologic incat daca urmezi o reteta sunt mici sansele sa nu iti iasa ceva.
Desigur, descoperirea celor mai eficiente metode, a celor mai potrivite soiuri sau ingrasaminte este o activitate foarte interesanta, dar eu, de ceva vreme am tot simtit ca imi lipseste ceva din provocarile si trairile pe care ti le ofera cultivatul in exterior. Cu toate astea nu a venit niciodata ocazia potrivita pentru asta. Am tot amanat de la un an la altul.
In primavara asta s-a intamplat ceva diferit - m-am intalnit cu un prieten care a pus prea multe seminte la germinat si nu mai avea loc pentru ultimul rasad asa ca m-a intrebat daca nu imi trebuie mie. "E ceva soi bun, facut de Kyle Kushman, merita sa incerci!", a zis. Nu stiam despre cine e vorba si cu ce se manaca soiul, asa ca am cautat rapid pe telefon. Am aflat ca e un soi dominant Sativa, cu mediu spre mult THC, foarte putin CBD, cu un efect mai mult euforic si vesel si se culege in Octombrie. In principiu e un AK-47 cu gust de cirese (daca se pot interpreta vreodata asa gusturile).
Nu eram extrem de interesat, dar apoi m-am gandit ca poate acum e momentul sa ies in natura. Pana la urma nu e nici o miza, mi-am zis - daca iese, bine, daca nu, nu am nimic de pierdut. Dupa cateva luni am realizat ca nu mai pot sa fiu asa lejer cu rezultatul, dar veti vedea mai incolo de ce.
Soiul are si vreo doua chestii care nu il recomanda pentru outdoor (cel putin nu la noi), dar m-am gandit ca totusi am destula experienta sa incerc si asa: 1. creste destul de mare in inaltime, pe la 1,80 m, dar cu un low stress training potrivit se poate tine mai aproape de sol si 2. e predispus la putregaiul cenusiu (botrytis) - pentru asta aveam nevoie de noroc cu umiditatea si temperatura de toamna si posibilitatea sa intervin rapid, daca e nevoie.
Imi amintisem de un loc la o distanta de vreo 1/2 ora de mine pe care l-am tot vazut de vreo doi ani si am visat ca intr-o zi, cand o sa cresc mare, voi creste ceva acolo. Asa ca acum, m-am dus direct. E pe terenul unui fost CAP, acum in paragina. De ani de zile nu e nicio miscare, doar buruieni, cladiri parasite, mormane de resturi de materiale de constructii, in unele locuri este un gard, dar are multe sparturi. Este si un parau mic la cateva zeci de metri distanta ceea ce poate usura mult udatul. Sigur, cuiva putea sa ii vina ideea sa faca ceva fix anul asta, dar ce sa faci, asta e riscul asumat.
Am iesit pe la sfarsitul lui iunie, am ales un loc, printre buruieni, unde sa fiu sigur ca va bate soarele tot anul, inclusiv toamna cand florile au nevoie de lumina multa. Am calculat (aproximativ, dupa presupuneri) pe unde vor cadea umbrele cladirilor din zona pe cand vine toamna. Am cautat si diferite rute pe care ma pot apropia cu bicicleta, dupa care sa continui pe jos, intotdeauna din alta parte si la ore la care e putina circulatie prin satul de langa.
Asa arata monstruletul in prima zi. L-am pus direct cu tulpina inclinata intr-o parte si i-am explicat ca ar fi mai bine sa stea pe orizontala mai mult. De asemenea, pentru ca era plin de limacsi, am imprastiat un pumn de granule de Optimol in jur.
Voi continua zilele urmatoare cu poze si povesti despre cum a evoluat treaba mai departe. Inca nu e gata, dar acum e mai mare probabilitatea sa nu fie chiar un fiasco. Inca ma tem de mucegai si ca ar putea fi descoperit, dar sper sa fie ok pana la urma si sa va pot spune o poveste cu final fericit.
: 
.
Intre timp m-am obisnuit deja cu alarmele false, dar tot tresar putin de fiecare data.
. Incep sa devina mai grei buzii si ma bucur deja ca am pus plasa aia de buzau acolo pentru ca deja incep sa se lase in toate partile. E clar ca singura sansa sa nu o gaseasca cineva e sa nu fie nimeni curios sa ajuga asa de aproape. E o chestie de noroc de acum. Trebuie sa reziste pana la sfarsitul lunii sau pe aproape. Oricum, e clar ca growul asta imi ofera cantitatea de adrenalina care imi lipsea la indoor 
.
